Miopia retina sottile

Roman Miopia retina sottile fnegrupealb yahoo. În urmă cu câţiva ani, miopia retina sottile publicat în "România literară" un articol cât s-a putut de concentrat, cu titlul "Un secol de modernism românesc". Postat de un redactor, probabil antimodernist, articolul a apărut pe penultima pagină cu litere de 9 sau mai mici, iar singura satisfacţie a fost un telefon de la un artist plastic care mi-a mulţumit şi m-a felicitat.

Nu discut de remunerare, nimeni nu trăieşte din scris, ci din furat, să mă ierte specialiştii. Reiau tema într-o cheie mai atractivă, zic eu miopia retina sottile, pornind de la o carte merituoasă semnată de Ovidiu Morar"Avangardismul românesc" Ed. Ideea Europeană - Avangarda nu a fost bine primită de România interbelică. Oficialii nu gustau modernitatea, extrema dreaptă nu era mulţumită că miopia retina sottile avangardişti erau şi evrei, chiar numeroşi, extrema stângă, adică PCR şi simpatizanţii erau temători că avangarda "abate" pe miopia retina sottile de la scopul luptei de clasă.

Totuşi, orientarea avangardei, ca şi în Franţa era de stânga.

Presa legionară şi legionaroidă a combătut cu vehemenţă, ca şi naziştii din Germania, "arta degenerată" a avangardei. Dinu cu pseudonimul Stephan Roll, ş.

Ion Vinea, Ilarie Voronca, B. Fundoianu s-au afiliat şi au fost promotori ai avangardei. La fel Paul Păun, Sesto Pals, alţi poeţi, prozatori mai puţin cunoscuţi.

Chiar şi Mihail Sebastian a admiratfără a participa, noile tendinţe. Adversarii cei mai acerbi ai modernismului au fost Nicolae Iorga şi Brătescu-Voineşti. Vladimir Streinu a încercat să ia apărarea artiştilor şi scriitorilor avangardişti, din păcate, tradiţionalismul este mereu învingător, dar pentru o scurtă perioadă, de obicei, avangarda nu mai este avangardă, modernismul nu mai este modern şi apar alte tendinţe, mai violente, dacă nu intervine un realism necruţător precum cel nazist sau socialist.

Printre ultimii avangardişti, rămaşi în ţară amintim pe Saşa Pană, Ionathan X. Muzica nu a avut răsunetul avangardist aşteptat, sincronismul european a funcţionat mai puţin.

ÎnMarin Mincu a publicat o antologie de "Avangardă literară românească". Unul dintre martirii avangardei a fost Urmuz Demetrescu care s-a sinucis încând avangarda abia se încropea. Alt martir a fost Ghersaim Luca, poet stabilit la Paris, unde a suferit mult sub aspect material şi s-a sinucis înaruncându-se în Sena, de pe vestitul Pod Mirabeau, cântat de Edith Piaf.

Traduzione di "sclera" in rumeno

Nici astăzi avangarda nu este apreciată cum ar merita, cel mai proeminent istoric literar, Nicolae Manolescu fiind refractar la acest fenomen pe care nu prea l-a înţeles.

Mai receptivi au fost regretaţii Adrian Marino şi Matei Călinescu, care au încercat să definească avangarda în coordonatele ei româneşti. Tradiţionalismul sub forma păşunismului, poporanismului, semănătorismului, neaoşismului, tracomaniei, protocronismului, realismului "real" şi apoi socialist, apoi naţionalcomunist, miopia retina sottile, fals, toate aceste ghiulele au frânat evoluţia normală a artei şi literaturii, astfel că nu este de mirare că pe plan literar şi artistic, românii s-au afirmat mai mult în afara ţării, decât în interior.

Acelaşi lucru s-a întâmplat în cinematografie. Pentru Eliade este de mirarefiind cunoscut faptul că modernismul a avut ca surse de inspiraţie şi culturile asiatice, iar prietenia cu Eugen Ionescu, a lui Eliade ar fi trebuit să-l iniţieze în teatrul absurdului.

Arghezi a cochetat cu avangardiştii, i-a viziunea adolescentului, fără a se afilia sau a se lăsa influenţat. Nici Ion Barbu nu poate fi considerat un avangardist,deşi ermetismul poezie sale l-ar recomanda, dar poetul nu s-a recomandat ca atare. Poziţia sa se aseamănă cu aceea a lui Paul Valery, un matematician-poet ca şi Barbu. Mulţi adulţi şi copii cunosc poezia lui Urmuz, "Cică nişte cronicari"titlu sub care Iordan Chimet a publicat la Ed.

Ciprian, Gellu Naum, toată "floarea" modetrnismului românesc, fără ca toţi să fie şi avangardişti, cum am arătat. Indiferent cum s-a numit curentul, expresionism, constructivism, futurism, suprarealism, obiectivul era de a rupe punţile spre trecut, uneori, poate prea brutal, dar în genere necesar.

Stagnarea în artă înseamnă sinucidere. Miopia retina sottile a lăsat un studiu publicat postum de Geo Şerban, "Evreii în mişcarea de avangardă românească". Trost, Sesto Pals. Nici unul nu mai trăieşte. În domeniul artelor plastice vom aminti pe sculptorul Idel Ianchelevici, născut la Bucureşti îndevenit apoi cetăţean belgian, Marce Iancu, arhitectul cu numeroase proiecte realizate în Bucureşti, strămutat în Israel, unde s-a dedicat exclusiv artelor plastice, pictorul Victor Brauner au scos albume, cu lucrări ale lui Brauner, Amelia PavelEmil Nicolae, ş.

Maxy, un post-avangardist, Vadsile Cazar, ş. O avangardă puternică, în artele plastice, comparabilă cu aceea din Franţa sau din Germania până în nu a existat în România. Cel mai important a fost, fără îndoială Victor Brauner n. Roman Dreptul uman provine, incontestabil, din dreptul divin.

In vitro il bimatoprost penetra bene nella cornea e nella sclera umana. Bimatoprost penetrează corneea şi sclera umană foarte bine in vitro.

Dumnezeu ne-a dat zece legi simple, exprimate în numai câteva cuvinte, care şi ele pot fi rezumate în cele două porunci capitale: Iubeşte pe Domnul Dumnezeul miopia retina sottile nelimitat şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Noi, bieţi pământeni ce suntem, am împrăştiat cele zece porunci în zeci de constituţii, sute de coduri, milioane de legi, decrete, ordonanţe şi alte acte normative.

Ne-am rătăcit printre amănunte şi termeni sofisticaţi, printre nulităţi absolute şi chestiuni prealabile, printre excepţii şi vicii de procedură, ca printr-un labirint fără ieşire. Dar noi nu mai vedem dreptatea din cauza legilor. Multe din această avalanşă de legi sunt astăzi vădit îndreptate împotriva moralei creştine şi împotriva oricăror norme de logică elementară. În breasla justiţiei este binecunoscută butada conform căreia o lege strâmbă poate fi îndreptată de un judecător drept şi o lege dreaptă poate fi strâmbată de un judecător nedrept.

Negru Pe Alb, Nr 17

Dar în România se dă curs numai celei de-a doua părţi a acestei butade. Avem zeci de facultăţi de drept cu mii de profesori şi asistenţi, nenumărate materii, tratate, cursuri, seminarii şi examene. Viitorii judecători şi procurori învaţă pe rupte mii şi mii de pagini de Drept roman, Drept civil, Drept penal etc. Ne înecăm vederea se micșorează inflaţia de drepturi ale omului, elaborăm şi modificăm legi întrun ritm mai intens decât spălatul pe dinţi, căutăm noi şi noi sisteme juridice, iniţiem reforme după reforme, statute, coduri deontologice, CSM-uri, Curţi şi grădini constituţionale, ne informatizăm, ne seminarizăm, ne masterăm, ne doctorim în cum să opriți deficiența vizuală la un copil, dar nu se găseşte nimeni să ne înveţe SIMŢUL DREPTĂŢII.

De ce? Pentru că Simţul dreptăţii nu poate fi definit şi nici explicat, deci nu poate fi învăţat la şcoală. Simţul dreptăţii îl ai sau nu îl ai. Toţi ne naştem cu el, îl putem şlefui în cei şapte ani de acasă şi îl putem desăvârşi prin experienţa de viaţă. Nu trebuie decât miopia retina sottile ai bună-credinţă şi să ceri ajutorul lui Dumnezeu. Un magistrat ateu sau credincios formal nu are miopia retina sottile să-şi şlefuiască şi să-şi desăvârşească acest simţ.

La urma urmei şi înainte de toate, simţul dreptăţii se poate cizela şi se poate desăvârşi într-un singur mod: respectând rezumatul celor zece porunci divine: IUBEŞTE! Era format din străbunicii judecătorilor de azi. Ei nu ştiau să scrie şi să miopia retina sottile, darămite să mai facă şi facultatea de drept.

Habar n-aveau ce e aia excepţie de neconstituţionalitate, ce e ăla cod deontologic, ce e aia prescripţie extinctivă.

Mult mai mult decât documente.

Dar erau buni şi bătrâni. Şi smeriţi. Şi Dumnezeu îi asculta. Câţi dintre judecătorii postmoderni spun o rugăciune înainte de a intra în sala de judecată, câţi dintre ei cer ajutor de la Judecătorul Cel Drept să le lumineze mintea şi inima pentru a pronunţa numai hotărâri drepte? Eşecul lamentabil al Dreptului uman şi al ideii de Justiţie umană, dar şi al democraţiei, este vădit exprimat în procesul lui Iisus: Noi, oamenii, l-am cercetat, judecat, condamnat şi executat pe Dumnezeu.

• Îmbunătățiți viziunea online
• Vedere la cafea

În procedură flagrantă, de urgenţă. Pentru că Iubirea fusese prinsă în flagrant delict. Urmărirea penală a durat câteva ore, cu inculpatul în stare de arest. S-au găsit şi martori mincinoşi. Au fost aplicate şi torturi psihice şi fizice, în vederea obţinerii mărturisirii. Au existat şi declinări de competenţă de la Ana la Caiafa, de la Pilat la Irod şi înapoi.

Judecata a avut loc la primul termen, fără avocat al apărării. Deliberarea a fost fulgurantă. Judecătorul a pronunţat sentinţa: Nevinovat!

Dar întâi-stătătorii bisericii, legislativul, executivul, opinia publică, societatea civilă şi mass-media s-au solidarizat şi au declarat pe loc recurs. Mai mult, au exercitat presiuni asupra procurorului şi judecătorului. Au fost şi presiuni politice: Te împotriveşti Cezarului?

În recurs, nerezistând presiunilor, fiind învinşi de stres şi de suprasolicitare neuropsihică, procurorul a cerut condamnarea Iubirii la moarte, iar judecătorul a pronunţat-o. Învinuirea: Iubirea se autoproclamase Împărat şi vorbise mai mult despre obligaţiile omului decât despre drepturile lui, amăgindu-i miopia retina sottile cetăţeni să treacă de partea Ei.

Şi judecătorul şi-a adus aminte de instituţia graţierii, sesizând preşedintele ţării. Preşedintele a iniţiat ad-hoc un referendum şi cetăţenii au votat, cu majoritate zdrobitoare, respingerea graţierii. Şi astfel, Iubirea a fost executată pe Cruce, în aplauzele frenetice ale întâi-stătătorilor bisericii, ale legislativului, ale executivului, ale opiniei publice, ale societăţii civile şi ale massmediei.

Democraţia învinsese şi drepturile omului nu mai erau în pericol. Mâinile îi erau curate, dar conştiinţa îi era pătată cu sânge nevinovat.

Dezlipirea Posterioara de Corp Vitros

A plătit pentru asta. Aşa cum vor plăti toţi judecătorii care au conştiinţa încărcată cu hotărâri nedrepte şi se spală doar pe mâini. La ce foloseşte economia? Eleva: Niciodată nu mi-aţi răspuns la întrebarea de anul trecut! Se pare că întrebarea mea de adolescentă nu mai are nevoie de răspuns.

Mult mai mult decât documente.

Asta-i vreo înjurătură la modă sau ce? Cine să-şi mai scrie chiar şi copiuţe pe noi? În schimb, îndoiala — metafizică, ontologică sau existenţială — se transformă subit în Minimal — înarmaţi cu nevoi elementare şi aspiraţii de clişeu — la infrastructura piramidei motivaţiei!

Angoasa, o altă calitate ce împinge spre filosofie, a împrumutat-o psihiatria de la o casă de amanet a statisticii şi o tratează după normele manualelor de introducere în ştiinţă. Da, filosofia e ciuruită! E o plagă deschisă care încă deranjează prin caracterul ei, în curând fantomatic! Deranjează miopia retina sottile că intelectualii — fie miopia retina sottile şi economişti — încă îşi amintesc să-i aducă un corolar la mormântul pe care ea, filosofia, şi l-a înălţat cu spiritul de predicţie ce o caracterizează, încă din timpul miopia retina sottile de glorie!

Un matematician rebel îl va mai pomeni pe Pitagora, în afara teoremei; un fizician va mai vorbi de Arhimede şi Newton, dincolo de curricula academică.

Dar auditoriul? Dacă filosofia ar fi o piesă de teatru, spectatorii ar fi incognito şi n-ar îndrăzni să aplaude decât acasă, ca pe vremea Securităţii! Locul natal, dotat cu o frumoasă grădină, îl va inspira să publice primul volum În grădină.