Modul în care este definită dizabilitatea de vedere, Modelul social al dizabilitatii! | Dellapupa's Blog

modul în care este definită dizabilitatea de vedere

Pe locul secund, ca sfera de frecventa şi utilizare este termenul "deficienţa".

  1. Ce este o deficiență de vedere?
  2. Citire - Wikipedia
  3. PROTECȚIA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI. PENSIA DE DIZABILITATE (INVALIDITATE) « Drept MD
  4. Prezentare generală[ modificare modificare sursă ] În prezent, lectura se face cel mai adesea de pe hârtie cu cuvinte imprimate folosind cerneală sau toner , cum ar fi dintr-o carte, revistă, ziar, broșură, sau de pe ecrane electronice ale calculatoarelor, televizoarelor, telefoanelor mobile sau a e-cititoarelor.
  5. Nu doar persoanele în vârstă sunt afectate de problemele de vedere.
  6. Dizabilitatea: definire legală, criterii și factori de determinare a dizabilități 2.

Ambii termeni sunt acoperiţi tratament de diagnosticare a hiperopiei definiţii în texte legale anexa V şi au circulaţie în toate ariile relevante: protecţia copilului, educaţie şi sănătate. Conceptele de cerinţe sau nevoi educaţionale speciale circula fără o definiţie legală certă şi au acoperire pe arii mai restrânse cauzele unei deteriorări accentuate a vederii după caz, protecţia copilului sau educaţie.

În literatura de specialitate, în diverse rapoarte şi studii a început să fie utilizat şi promovat termenul "dizabilitate" - ca substitut, de regula, pentru handicap, termen care tinde a fi înlocuit în modul în care este definită dizabilitatea de vedere internaţională, de exemplu în Regulile standard din şi Clasificarea Internaţională a Funcţionarii, Dizabilităţii şi Sănătăţii, adoptată de Adunarea Mondială a Sănătăţii din Prezentul ordin utilizează sintagma "copii cu dizabilităţi" cu intenţia de:I.

Dizabilitatea face parte din experienţa umană, fiind o dimensiune a umanităţii.

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor. Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist. Uneori nu doar succesul contribuie la formarea lui, ci și eșecul, esențial pentru adaptarea generală și vocațională. Considerăm că acest ghid este absolut necesar pentru părinții care descoperă că au un copil deficient de vedere, precum și cadrelor didactice care sunt la început de drum în lucrul cu aceștia.

Ea este cea mai puternică provocare la acceptare a diversităţii pentru că limitele sale sunt foarte fluide. În categoria persoanelor cu dizabilităţi poate intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor împrejurări nefericite, cum sunt unele boli şi accidentele. Sarcina evaluării copiilor cu dizabilităţi nu este una uşoară.

PROTECȚIA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI. PENSIA DE DIZABILITATE (INVALIDITATE)

Rolul evaluatorului este să ştie exact ce este dizabilitatea, care sunt consecinţele sale, dar şi s-o recunoască ca experienţă unică, ca o dimensiune a diversităţii umane. Numai astfel se poate aprecia corect dacă serviciile şi programele de intervenţie şi sprijin pe care le propune şi le evaluează răspund necesităţilor celor cărora le sunt adresate. Evaluarea trebuie să se realizeze într-un cadru empatic şi de pe poziţii de compatibilitate culturală cu beneficiarii ei.

Aceasta presupune facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi şi participarea acestora şi a reprezentanţilor legali la toate nivelurile evaluării. Parteneriatul în evaluare este esenţial; părinţii au dreptul să fie consultaţi, să participe la luarea deciziilor consecutive evaluării, să cunoască planurile şi programele de intervenţie şi progresele pe care le realizează copilul. Evaluarea este un act de mare responsabilitate pentru toţi factorii implicaţi: copii, părinţi, specialişti evaluatori.

De aceea, nu este lipsit de importanta să notăm existenta unor atitudini greşite, discriminatorii în abordarea evaluării, care trebuie evitate: a Evaluarea orientată spre descoperirea unei dizabilităţi a copilului, din perspectiva predominant medicală, defectologică sau psihologică.

În practica evaluării, adesea, singurele instrumente de care dispun evaluatorii sunt testele psihologice şi cele medicale de laborator şi paraclinice şi, în consecinţa, dificultăţile cu care se confrunta copilul la un moment dat sunt atribuite exclusiv unor disfuncţii somatice sau psihice, ignorându-se posibilitatea inducerii lor pe cale educaţională; de exemplu, lipsa de stimulare, metode pedagogice greşite.

Definitia Dizabilitatii » Modelul social al dizabilitatii! Soluţii pentru Accesibilizarea Locuinţelor este un serviciu care asigură informaţii, sfaturi şi sprijin persoanelor cu dizabiltăţi pentru găsirea unei locuinţe.

Evaluarea nu înseamnă numai diagnoza, constatare, clasificare şi nu este o eticheta, uneori definitiva, pe un destin. Cunoaştem copiii pentru a le înţelege şi stimula dezvoltarea prin intervenţii adecvate şi nu pentru a-i eticheta. Se resimte acut nevoia unor instrumente de identificare a decalajelor în dezvoltarea copilului, de tip screening, cât mai devreme posibil, care să evalueze principalii parametri ai dezvoltării şi să dea posibilitatea specialiştilor, educatorilor şi părinţilor să intervină pe segmente cu deficit de dezvoltare cât mai timpuriu.

Trebuie promovate activ depistarea precoce şi intervenţia timpurie. Principiile evaluării copilului cu dizabilităţi:I. Evaluarea trebuie axată pe potenţialul de dezvoltare a copilului.

Google Kitaplar

Evaluarea - proces continuu şi complexReforma din protecţia copilului, educaţie şi sănătate atinge în desfăşurarea ei şi domeniul evaluării copiilor. Prezentul ordin afirma reconsiderarea actului evaluării, din perspectiva necesităţii includerii şi a unor grupuri vulnerabile de copii în acţiunea evaluativă.

Nota de Fundamentare -HG nr. Descrierea situaţiei actuale. Statul promovează, protejează şi asigură exercitarea deplină şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi. Acestea îşi exercită deplin şi efectiv drepturile şi libertăţile fundamentale pe care le garantează Constituţia României şi tratatele internaţionale la care România este parte, iar în acest scop, ţara noastră se angajează să mobilizeze resursele necesare pentru eliminarea barierelor astfel încât nicio persoană cu dizabilităţi să nu fie marginalizată, exclusă, abuzată sau discriminată, iar alegerile şi aspiraţiile ei să fie respectate şi sprijinite.

Evaluarea trebuie privită ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare a copilului. Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei modul în care este definită dizabilitatea de vedere intervenţiei.

Mult mai mult decât documente.

Evaluarea este o parte dintr-un proces şi nu un demers ulterior şi exterior diverselor tipuri de intervenţii: educaţionale, de protecţie, de tratament şi recuperare etc. Demersul evaluativ nu se rezuma la o activitate constatativă, ci investigheaza potenţialul de dezvoltare şi învăţare şi sugerează programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare.

Evaluarea statica, în care se punea accent pe ceea ce poate face efectiv copilul, pe abilităţile pe care le are la un moment dat şi nu pe capacitate sale de dezvoltare, a fost înlocuită cu evaluarea dinamica, prin care se estimează potenţialul de învăţare în scopul folosirii lui ca suport în formarea abilităţilor necesare dezvoltării plenare a copilului.

testare test de vedere gratuit

Probele şi testele de evaluare nu mai au drept obiectiv evidenţierea deficienţei şi a blocajelor pe care aceasta le determina în dezvoltare, ci determinarea abilităţilor şi a disponibilităţilor imediate pentru dezvoltare. O asemenea abordare exclude definitiv teza "caracterului irecuperabil" al copilului cu dizabilităţi.

Evaluarea stabileşte elementele pozitive din dezvoltarea copilului, care vor constitui punctul de plecare în activitatea de recuperare.

drapă chirurgicală oftalmică spondiloza cervicala poate afecta vederea

Evaluarea fără măsuri de intervenţie este un nonsens. Sistemul de intervenţie în care este cuprins copilul cu dizabilităţi trebuie să cuprindă obligatoriu următorii paşi: identificare - diagnoza - orientare - măsuri şi servicii de intervenţie de exemplu recuperare şi reabilitare şi suport - reevaluare - integrare şi includere socială.

În consecinţa, evaluarea este un proces continuu, de planificare şi programare care orientează elaborarea planului de servicii personalizate şi programele de intervenţii personalizate. Evaluarea parametrică implică utilizarea unor teste sau probe. Însă evaluarea trebuie să includă şi observaţia directă şi sistematică, istoricul dezvoltării copilului anamnezadate socio-culturale, analiza produselor activităţii, analiza erorilor, analiza de sarcini, inventarele de abilitaţi, chestionare, interviul, dialogul cu părinţii etc.

Aceste metode de evaluare permit monitorizarea copilului în contexte naturale de viaţa, iar informaţiile culese prin intermediul lor ne oferă o adevărata "harta" a evoluţiei copilului şi a comportamentelor sale în domenii fundamentale, precum relaţiile cu activitatea şi cu mediul, relaţiile cu ceilalţi, relaţiile cu sine.

Demersul evaluativ în cazul copiilor cu dizabilităţi parcurge următoarele mari etape:I. Evaluare iniţială - constatativă, ale carei obiective sunt:II. Evaluarea formativă este un tip de evaluare continua care evidenţiază nivelul potenţial al dezvoltării şi urmăreşte iniţierea unor programe de antrenament a operaţiilor mintale.

Ea nu este centrată pe conjunctivita stratulat, ci evidenţiază ceea ce ştie şi ce poate copilul, ce deprinderi şi abilitaţi are într-o anumită etapa a dezvoltării sale. Evaluarea finala are ca obiective:IX.

Evaluarea trebuie să fie complexa şi să evite formalismul. Evaluarea complexa presupune o abordare multidisciplinară - medicală, psihologică, pedagogica şi socială - complementara, uneori inter-instituţională, iar din analiza şi sinteza tuturor datelor rezultate reies şi trebuie să se propună soluţii de orientare a copiilor către serviciile adecvate.

Tipuri de abordări ale evaluăriiÎn definirea indicatorilor care structurează tipul de evaluare a nevoilor şi progreselor în dezvoltarea copilului exista trei abordări majore: abordarea prin raportare la standarde, abordarea prin raportare la criterii şi abordarea prin raportarea la individ.

handicapul si persoana cu dizabilitati

Evaluarea prin raportare la standarde sau normeAceasta măsoară performanţele unui copil într-o anume arie de dezvoltare, pornind de la un standard stabilit prin testarea unui eşantion reprezentativ pentru copii.

Fiecare copil modul în care este definită dizabilitatea de vedere este comparat cu standardul aplicat, de regula cu punctajul mediu, şi astfel se poate determina performanta particulară a copilului respectiv.

modul în care este definită dizabilitatea de vedere gimnastica pentru ochii

Un exemplu ilustrativ de măsurare a performantelor pe baza unor standarde prestabilite este coeficientul de inteligenta. Pentru a include în evaluare şi alte perspective asupra dezvoltării individuale a fiecărui copil de exemplu, perspectiva holisticăspecialiştii apelează din ce în ce mai mult la acele abordări care nu se mai bazează exclusiv pe teste şi raportare la standarde. S-a pus problema dacă, prin definiţie, acest tip de abordare, prin comparaţie cu performanţe standard, nu conduce de fapt la etichetarea copiilor cu dizabilităţi ca fiind copii cu deficiente sau anomalii şi dacă nu reproduce stereotipurile culturale ale dizabilităţii.

În concluzie, evaluările prin modul în care este definită dizabilitatea de vedere la standarde sunt adecvate pentru a compara un anume copil cu un grup standard, prestabilit, cu scopul de a determina o întârziere sau o neconcordanţă faţă de respectivul standard.

Modelul social al dizabilitatii!

De asemenea, aceste măsurători sunt adecvate şi pentru a determina alegerea sprijinului şi a serviciilor necesare. Evaluarea prin raportare la criteriiAceasta este utilizata pentru a determina punctele forte şi punctele slabe ale unui copil, nu prin a-l compara cu alţi copii, ci prin raportare la un set de deprinderi prestabilite şi validate, presupuse a fi esenţiale pentru dezvoltarea plenara a copilului. Avantajul acestor abordări consta în utilitatea lor ca instrumente de documentare a progresului realizat de copil, stabilind eficienta intervenţiilor şi pregătind terenul pentru însuşirea unor deprinderi ulterioare.

Un exemplu al acestui tip de abordare îl constituie evaluarea prin raportare la curriculum.

corectarea hipermetopiei la copii

Aceasta foloseşte obiectivele curriculare ca baza de evaluare, respectiv ce anume se preda la clasa. Accentul se pune, în cea mai mare măsura, pe deprinderile de studiu teoretic şi de citit. Astfel, activităţile curriculare funcţionează ca obiective ale instrucţiei, precum şi ca evaluări care privesc stadiul şi progresul. Deşi testele prin raportare la criterii nu compara copiii cu nici un standard, ci stabilesc deprinderi şi comportamente-ţintă, pe care copiii urmează să le realizeze, se creează, totuşi, ca şi în cazul evaluării prin raportare la standarde, aceeaşi dilema: stabilirea de criterii sau norme de dezvoltare care nu permit măsurarea unui proces de dezvoltare individual, unic şi divers.

  • Google Kitaplar
  • Unele dintre aceste persoane duc o viata activa ocupand diferite locuri de munca, in timp ce altele duc o viata pasiva in cadrul famililor, ori sunt ingrijite in institutii specializate.
  • Ghid deficiente vaz - GIFTED (FOR) YOU Project
  • Guvernul României
  • Sunteți pe pagina 1din 9 Căutați în document Definirea dizabilit ii n mod deosebit, OMS recunoate c, n ciuda eforturilor depuse de toat lumea, chiar termenii utilizai n clasificare pot s fie stigmatizani i s pun etichete.
  • Metoda Stanislavsky în oftalmologie
  • Câmpul vizual al numărului de eritrocite

În concluzie, evaluările prin raportare la criterii sunt adecvate pentru evaluarea punctelor forte şi a deprinderilor unui copil, precum şi pentru identificarea nevoilor acestuia.

Pot ajuta la elaborarea planului de servicii personalizat, precum şi a diverselor planuri de intervenţie personalizate. Evaluarea prin raportare la individAceasta măsoară progresul copilului pe parcursul procesului sau unic de dezvoltare şi învăţare.

modul în care este definită dizabilitatea de vedere

Evaluările pornesc de la a recunoaşte ca orice copil se modelează prin interacţiunea dintre aspectele biologice şi cele de mediu, precum şi prin ceea ce aşteaptă ceilalţi de la viaţa şi viitorul sau.

Evaluările se fac în contextul particular de viaţa şi în funcţie de calităţile unice ale copilului.

Asevedeași