Rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere

Didactica si metodica invatamantului special si integrat Prof. Aspecte generale 2. Concepte şi termini cu caracter psihopedagogie general 3. Aspecte generale 1. Conceptul de dezvoltare 2.

Specificul relaţiei învăţare-dezvoltare la copiii cu deficienţe mintale 1. Conceptul de compensare şi dezvoltare compensatorie 2. Conceptul de învăţare. Specificul acestora la copiii cu deficienţe 1.

Perioadele optime sau "sensitive" ale dezvoltării 2. Aspecte generale ale evaluării diagnostice 2. Psihodiagnoza în procesul de evaluare a cazurilor de deficienţă mintală 3. Orientarea formativă în evaluarea cazurilor de deficienţă mintală 4.

Retrospectivă 2.

Metodologia pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare din 20.01.2017

Raportul contradictoriu dintre scopul învăţământului special şi structura sa organizatorică 3. Variante de organizare a învăţământului pentru persoanele cu handicap mintal 4.

Situaţia învăţământului special din România 5.

Psihologia şcolară pentru învăţământul special, destinat persoanelor cu handicap, insistă, îndeosebi, pe studiul şi explicarea cauzelor care determină dificultăţile întâmpinate în procesul de instruire şi educare de către aceste persoane, în timp ce alte discipline psihopedagogice argumentează soluţii practice de prevenire sau înlăturare a dificultăţilor respective, elaborează modele de intervenţie ameliorativă, de stimulare a dezvoltării ţi de recuperare şcolară ele. În această lucrare, folosim termenul de învăţământ special, aşa cum este el definit în capitolul VI, articolul 41 din Lega învăţământului nr.

În al doilea paragraf al aceluiaşi articol, se precizează modalităţile organizatorice, prin care se poate realiza integrarea şcolară a copiilor cu "cerinţe educative speciale" -categorie mult lărgită, în care se încadrează atât copiii cu deficienţe propriu-zise, cât şi cei cu alte forme de inadaptare, inclusiv şcolară, iată această precizare: 2 "Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale se realizează prin unităţi de învăţământ special, în grupe şi clase speciale din unităţi preşcolare şi şcolare obişnuite sau în unităţi de învăţământ obişnuit Vom recurge, însă, şi la comparaţii cu aspecte similare din psihologia şcolară a învăţământului pentru alte categorii de persoane cu handicap, precum şi pentru copii cu potenţial normal de dezvoltare, dar cu forme de întârziere temporară şi dificultăţi şcolare, adică pentru copii cu nevoi speciale, care nu ţin de o deficienţă anume ci, mai de grabă, ţin de condiţii precare de mediu şi de educaţie.

Previzualizare:

Prin tematica sa, lucrarea se adresează, în primul rând, studenţilor psihopedagogi, inclusiv celor implicaţi în formele de pregătire universitară cu frecvenţă redusă şi la distanţă, în finalul fiecărui capitol, sunt formulate întrebări şi sarcini de rezolvat prin activitate independentă, menite să dirijeze studiul individual şi să contribuie la recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor, dar şi la valorificarea propriei experienţe, atunci când studenţii respectivi lucrează în învăţământ.

De altfel, lucrarea poate fi utilă tuturor celor care îşi desfăşoară activitatea profesională în învăţământul persoanelor cu handicap, dar şi în grădiniţele obişnuite, în clasele primare şi chiar gimnaziale sau în şcoli profesionale şi în şcoli de ucenici, unde, din ce în ce mai mulţi şcolari cu handicap uşor sau alţi şcolari cu nevoi speciale sunt beneficiarii unor programe adaptate de instruire şi de educaţie, integrate învăţământului obişnuit, de masă.

Lucrarea este întocmită ca o culegere de sinteze tematice, pe care le-am susţinut în faţa studenţilor sau la cursuri de perfecţionare cu cadre din învăţământul special. Menţionăm că unele dintre aceste probleme au mai fost dezbătute de noi şi în alte lucrări tipărite sau în reviste de specialitate, pe care le vom cita la locul cuvenit, în patologia vederii ereditare de faţă, problemele respective au fost, însă, actualizate şi sunt completate cu elemente noi şi interpretări nuanţate.

După Emil Verzapsihopedagogia specială se ocupă de studiul particularităţilor psihice ale persoanelor cu handicap, de instruirea şi educarea lor, de evoluţia pe care aceştia o înregistrează sub influenţa procesului corectiv-recuperator. Psihologia şcolară este un domeniu de studiu interdisciplinar, care se structurează la intersecţia dintre psihologie, pedagogie şi sociologie.

Ea reprezintă, în viziunea lui Pantelimon Golu"o psihologie socială a învăţământului" 7, p. Paul Popescu-Neveanu ne vorbeşte, la rândul său, despre o "psihologie şcolară socială, ca ramură a psihologiei sociale, privind fenomenele de psihism colectiv şi relaţiile psihosociale din şcoală" 13, p.

Nivelul de dezvoltare a vorbirii copiilor cu deficiențe de vedere

Pornind de la această concepţie, exprimată de cei doi autori citaţi rnai sus, am putea afirma că psihologia şcolară constituie o ramură a psihologiei sociale, cu aplicaţii la realităţile muncii şcolare. Dar tocmai rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere fondul acestor realităţi, are loc o interacţiune multiplă de idei şi principii între psihologia şcolară şi alte discipline psihologice şi pedagogice, care ne determină să considerăm că psihologia şcolară este o ramură de sine stătătoare a psihologiei, cu caracter aplicativ în domeniul educaţiei organizate şi nu o subramură a psihologiei sociale.

După Andrei Cosmovici"psihologia şcolară studiază, din punct de vedere psihologic, procesul instructiv-educativ desfăşurat în şcoală, cu scopul de a spori eficienţa acestuia" 3, p. Psihologiei şcolare i se atribuie, uneori, şi alte denumiri: psihologie pedagogică 5 22psihologie a educaţiei, oftalmolog lipit a instruirii sau chiar psihopedagogie şcolară 12 20denumiri pe care unii autori le preferă pentru a evidenţia, mai ales, componenta pedagogică a domeniului.

Ba mai mult, folosind termenul de "psihologie pedagogică", David P. Ausubel şi Floyd G. Robinson consideră această rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere "domeniu specializat în cadrul teoriei pedagogice" l, p. Desigur, nu denumirea în sine are rol hotărâtor, ci conceptul pe care îl reflectă, iar, sub acest aspect, după Ana Tucicov-Bogdaneste important să reţinem" sensul şi raţiunea studierii unei psihologii elaborate anume pentru uzul oamenilor şcolii" 21, p.

Aceeaşi autoare entimără ca obiective, pe care şi le propune psihologia şcolara, următoarele: - sa faciliteze înţelegerea ştiinţifică a dezvoltării psihice a elevilor, care se desfăşoară sub influenţa activităţilor instructiv-educative; - să asigure cunoaşterea psihologică şi interpretarea multilaterală a personalităţii elevilor, în perspectiva modelării complexe a acesteia; - să sprijine cadrele didactice din învăţământ în cunoaşterea condiţiilor psihologice ale învăţării organizate în şcoală şi să-i ajute în stăpânirea acestui proces; - să analizeze în context psihologic, pedagogic şi social relaţia profesor-elev, mai ales sub aspectele implicate activităţilor organizate de învăţare, cât şi activităţilor educative desfăşurate în afara clasei; - să abordeze rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere psihologic al grupurilor lentile de contact chisinau elevi şi problematica integrării şcolare şi sociale a acestora; - să analizeze fenomenele educaţionale şi adaptative într-o viziune complexă psihopedagogică şi psihosocială.

Tot referitor la obiectivele disciplinei analizate, Mielu Zlateîn: 13, p.

Рубрика: Ochelari de miopie -0-6

Comparând aceste obiective ale psihologiei şcolare cu cele enumerate ceva mai sus, după Ana Tucicov-Bogdanobservăm caracterul lor concordant şi complementar. Acestea decurg din specificitatea dezvoltării şcolarilor cu handicap, din dificultăţile aparte pe care ei le întâmpină în activităţile de învăţare, din necesitatea de a găsi şi utiliza acele modalităţi de lucru, care să asigure depăşirea dificultăţilor respective, să activizeze şi să susţină mecanismele şi reacţiile compensatorii de care dispune orice organism uman, inclusiv organismul persoanelor aflate în stare de handicap.

Psihologia şcolară pentru învăţământul special îşi propune, aşadar, să interpreteze, într-un mod propriu, obiectivele instrucţiei şi ale educaţiei şcolare, ţinând cont de particularităţile dezvoltării persoanelor cu handicap, de dificultăţile pe care ei le întâmpină şi să contribuie, astfel, la orientarea terapeutică şi adaptativ-integralivă a activităţilor desfăşurate. Vom încerca să ilustrăm acestea, referindu-ne, mai întâi, la categoria persoanelor cu handicap de auz, în cazul cărora pare mai uşor de înţeles relaţia pe care dorim să o evidenţiem.

Ca fenomen psihosocial, handicapul de auz reprezintă, după cum se ştie, consecinţa, în planul adaptării, a unei deficienţe senzoriale, adică a unei pierderi parţiale sau totale a funcţiei auditive.

Această pierdere constituie fenomenul sau defectul primar, concretizat în hipoacuzie sau surzenie, datorită căruia, în procesul dezvoltării individuale, apar rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere tulburări derivate cu caracter secundar: fie o întârziere a formării şi dezvoltării limbajului verbal, însoţită de afectarea pronunţiei şi expresivităţii în cazul hipoacuzieifie mutitatea, adică neformarea instrumentului vorbirii, nedezvoltarea comunicării verbale în cazul surzeniei.

La rândul lor, aceste tulburări de limbaj datorită afectării auzului au şi ele consecinţe derivate cu caracter terţiar. Astfel, dacă nu va fi cuprins de timpuriu într-un proces adecvat de educaţie compensatorie, copilul cu deficienţe de auz va rămâne tot rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere mult în urmă şi în planul dezvoltării intelectuale.

Account Options

De asemenea, fiind mereu izolat, el va deveni timid, irascibil, neatent, dezinteresat de contactul cu cei din jur, delăsător în activitate, cu alte cuvinte, va manifesta din ce în ce mai pregnant tulburări şi în planul dezvoltării afective şi volitive, al formării trăsăturilor de caracter etc. Lucrurile se petrec într-un mod similar şi în cazul copiilor cu deficienţe mintale, chiar dacă, la aceştia, determinarea caracterului primar sau derivat al afecţiunilor pe care ei le prezintă pare o sarcină mai dificilă.

Vom încerca, totuşi, ca în schema de mai jos tabelul 1 să delimităm afecţiunile respective în primare şi derivate, iar, dacă vom greşi, eventual, în ceea ce priveşte ierarhizarea, un lucru rămâne cert: consecinţa cumulată a afecţiunilor la care ne referim este importantă şi constă în diminuarea, la aceşti copii, a eficienţei mintale şi adaptative şi a controlului voluntar asupra impulsurilor primare, care domină comportamentul lor nesupravegheat, în contextul acestei realităţi, se amplifică, puternic, gradul de responsabilitate pe care-l avem în alegerea şi aplicarea demersului corectiv-formativ centre oftalmologice din chisinau terapeutic adecvat.

Afecţiuni primare şi derivate la copiii cu deficienţe mintale. Vom reveni mai pe larg asupra acestei problematici în capitolele următoare, în principiu, însă, demersul terapeutic trebuie sa se bazeze insuficiență vizuală corticală exersarea timpurie, sistematică si de lungă durată a capacităţilor senzorial-perceptive şi psihomotorii vorbirii şi capacităţii de comunicare, a instrumentelor cognitive, a deprinderilor de autoservire şi muncă manuală utilă, de comportament adecvat şi în concordanţă cu cerinţele comunităţii de apartenenţă, de relaţionare cu mediul înconjurător, atât natural, cât şi, mai ales, cu cel social.

De asemenea, demersul terapeutic trebuie conceput şi aplicat în mod diferenţiat, în raport de gravitatea deficitului intelectual şi de alte rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere individuale ale celor implicaţi.

Caracterul complex al stării de handicap este evident şi în cazul copiilor cu alte deficienţe, la care, însă, rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere neam referit - deficienţele de văz, de comportament, locomotorii etc. Cu ce trebuie începute activităţile, independent de tipul şi gravitatea deficienţei la copiii în cauză?

educaţie perceptiv – vizuală, orientare, mobilitate, tehnici alternative ...

Fără îndoială rol compensator al vorbirii în deficiențe de vedere primii paşi trebuie făcuţi în direcţia stabilirii contactului afectiv cu copiii - adică în direcţia trezirii interesului lor pentru activităţile educative şi pentru exerciţiile corectiv-formative la care sunt antrenaţi - şi a câştigării încrederii în cei cu care abia au început să lucreze. În activitatea educativă şi corectiv-formativă, copilul cu deficienţe trebuie implicat plenar, ţinând cont atât de tulburările sale şi de dificultăţile şcolare şi adaptative întâmpinate, cât şi de capacităţile mai bine păstrate, ce pot fi antrenate, ca elemente de sprijin, în procesul recuperării.

Activitatea educativă şi corectiv-formativă desfăşurată cu copiii care au diferite deficienţe, inclusiv deficienţe mintale, trebuie asociată cu măsuri operative în plan medico-sanitar. Scopul acestor măsuri constă în înlăturarea sau estomparea afecţiunilor cu caracter primar, proprii fiecărui caz în parte.

Personalul medico-sanitar tratează şi contribuie, hotărâtor, la înlăturarea sau estomparea acestor afecţiuni primare.

Rolul personalului psihopedagogie este acela de a dezvolta şi desăvârşi procesul recuperator, acţionând, mai ales, asupra tulburărilor derivate, cu alte cuvinte asupra tulburărilor de dezvoltare despre care vom vorbi morcovii îmbunătățesc vederea pe larg ulteriormodelând cu migală structurile de personalitate, trăsăturile pozitive ale acesteia şi încercând să le aducă mai aproape de parametrii normali.

De asemenea, este importantă colaborarea psihopedagogului cu specialiştii în probleme sociale, care trebuie să sprijine munca educativ-terapeutică pe tot parcursul şcolarizării celor cu handicap mintal, dar, mai ales, să continue această muncă după terminarea şcolii şi să asigure securitatea individuală şi socială a tuturor celor puţin capabili să-şi organizeze propria viaţă.

În contextul obiectivelor complexe - pe care am încercat să le evidenţiem - şi al raporturilor de colaborare între specialişti de diferite profesii, psihologia şcolară caută să dea răspunsul la întrebările majore, pe care şi le pun psihologii şi psihopedagogii în legătură cu aportul lor la cunoaşterea, instruirea, evaluarea şi recuperarea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor cu deficienţe sau a celor cu alte probleme de adaptare, activitate atât de plină de responsabilitate civică şi morală!