Cel mai bun mod de a-și recâștiga vederea

Pe această credinţă se bazează însăşi legitimitatea statutului modern. Voi demonstra că ideea securităţii colective este un mit care nu poate justifica statul modern, şi că întreaga producţie de securitate este şi trebuie să fie privată. Înainte de a ajunge la această concluzie, voi începe însă prin formularea problemei. Înainte de toate, voi prezenta o reconstrucţie în doi paşi a mitului securităţii colective, iar fiecare pas va duce la câteva discuţii teoretice.

Mitul securităţii colective poate fi numit şi "mitul hobbesian". Thomas Hobbes, împreună cu nenumăraţi alţi filosofi politici şi economişti ce viziunea despre lume este modelată de urmat, au susţinut că, în starea naturală, oamenii ar fi în mod constant agresivi unii faţă de alţii.

Homo homini lupus est.

Distribuie pe LinkeIN În această lume aflată în schimbare, Europa este în continuare cel mai bun loc din punctul de vedere al condițiilor de viață. În contextul unei lumi globalizate și al unei tendințe demografice îngrijorătoare, dorim să ne apărăm economia socială de piață. Pentru a putea duce la îndeplinire acest obiectiv, trebuie să ne îmbunătățim competitivitatea și să explorăm potențialul de creștere al Europei. Dorim să menținem o industrie competitivă care să producă în Europa, nu să exportăm locurile de muncă și poluarea din ce în ce mai mare către alte regiuni ale lumii.

Soluţia la această situaţie, presupusă a fi intolerabilă, conform lui Hobbes şi continuatorilor săi, este instituirea unui stat. Pentru a ajunge la o cooperare paşnică între ei, doi indivizi, A şi B au nevoie de o a treia parte independentă, S, ca suprem judecător şi arbitru peacemaker. Mai degrabă, S este un suveran şi are, în această calitate, două puteri distinctive.

Pe de o parte, S poate împiedica supuşii săi, A şi B, să caute protecţie la altcineva în afară de el; adică S deţine un monopol teritorial obligatoriu al protecţiei. Pentru a comenta acest argument, este de prea puţin folos discutarea faptului dacă omul este sau nu atât de rău şi asemănător lupului pe cât l-a presupus Hobbes a fi, cu excepţia observaţiei că teza lui Hobbes nu poate avea înţelesul că omul este condus numai şi în mod exclusiv de instinctele agresive.

Dacă ar fi fost aşa, omenirea ar fi dispărut de multă vreme. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat demonstrează că omul posedă, de asemenea, descărcați oftalmologia cărții în diagrame și tabele, şi că este capabil să îşi controleze impulsurile naturale.

Controversa apare numai în ceea ce priveşte soluţia hobbesiană. Dată fiind natura omului, de animal raţional, soluţia propusă pentru problema insecurităţii reprezintă oare o îmbunătăţire? Poate instituirea unui stat să restrângă comportamentul agresiv şi să promoveze cooperarea paşnică şi, astfel, să furnizeze o securitate privată şi o protecţie mai bune? Dificultăţile care afectează argumentul lui Hobbes sunt evidente. Pentru că, indiferent cât de răi sunt oamenii, S fie el rege, dictator sau preşedinte ales este, la rândul său, unul dintre ei.

Natura omului nu este transformată prin faptul că el devine S.

Beneficiile sistemului de nișă

Totuşi, cum poate exista o mai bună protecţie pentru A şi B, dacă S trebuie să-i impoziteze pentru a o furniza? Nu este oare vorba de o contradicţie chiar în interiorul construcţiei lui S, ca instituţie ce protejează proprietatea prin mijlocirea exproprierilor?

De fapt, nu este acest lucru exact ceea ce noi denumim mult mai adecvat o protecţie de tip mafiot? Cu siguranţă, S va face pace între A şi B, dar numai astfel încât el însuşi să-i poată jefui pe amândoi cât mai profitabil. Cu siguranţă S este mai bine protejat, dar cu cât el este mai protejat, cu atât A şi B sunt mai puţin protejaţi faţă de atacurile din partea lui S.

S-ar părea că securitatea colectivă nu este mai bună decât securitatea privată.

Monarhia Salvează România

Mai degrabă, securitatea privată a statului, S, este cea realizată prin expropriere, adică prin dezarmarea economică a supuşilor săi. În fapt, nimeni nu şi-a dat vreodată un astfel de acord! Odată ce este presupus că, pentru a institui o cooperare paşnică între A şi B, este necesar un stat S, se ajunge la o dublă concluzie. Dacă există mai mult decât un singur stat, S1, S2, S În consecinţă, pentru a atinge pacea universală, sunt necesare centralizarea politică, unificarea şi, în cele din urmă, stabilirea unui unic stat mondial.

În comentariul asupra acestui argument este util, în primul rând, să indicăm ceea ce poate fi considerat ca necontroversabil.

Imaginea de sine - stima de sine si increderea in sine

Pentru început, trebuie spus că argumentul este într-un anumit sens corect. Dacă premisa este corectă, atunci concluzia menţionată decurge din ea. Presupoziţiile empirice ale abordării hobbesiene par, de asemenea, la prima vedere, să fie susţinute de fapte. Este adevărat că statele sunt, în mod constant, în stare de război unele cu altele şi că pare să existe o tendinţa istorică spre centralizarea politică şi spre o guvernare globală.

Castelul Corvinilor, bijuteria șlefuitĂ cu fonduri europene foto: shutterstock. Cu sute de ani de istorie în spate, cetatea medievală primește, în sfârșit, și promisiunea unui viitor pe măsură. Pe podul lung și cenușiu simți încă pașii grei ai cavalerilor înveștmântați în prea grele armuri. Te uiți în dreapta, te uiți în stânga și aștepți să coboare o prințesă în rochie de catifea să se plimbe, cu suita de domnișoare de onoare, prin curtea interioară.

Problemele apar numai în ceea ce priveşte explicarea acestui fapt şi a acestei tendinţe şi în privinţa tezei că un singur stat unificat al întregii lumi ar reprezenta o îmbunătăţire în producţia de securitate şi de protecţie a persoanelor private. Motivul războaielor dintre diferite state S1, S2, S3în conformitate cu Hobbes, este faptul că acestea se găsesc într-o stare de anarhie unele faţă de altele. Totuşi, înainte de apariţia unui singur cel mai bun mod de a-și recâștiga vederea al întregii lumi, nu numai S1, S2 şi S3 se găsesc într-o stare de anarhie unele faţă de altele, ci, în fapt, fiecare supus al unui stat se află în starea de anarhie faţă de fiecare supus al oricărui alt stat.

1. Ca Preşedinte al Letoniei, doresc să îmi exprim aprecierea faţă de statele membre NATO pentru încrederea pe care au acordat-o ţării mele, care va găzdui apropiatul Summit al Alianţei, la Riga, în noiembrie.
2. Afonin prelegeri viziune
3. Document privind creșterea economică | EPP Group in the European Parliament
4. Masajul ochilor la bebelusi
5. Update articol:
6. Acuitate vizuală pentru obținerea permisului de conducere
7. Scrisoare a Regelui MIhai I trimisă preşedintelui Roosevelt, prin care-şi exprimă îngrijorarea sa cu privire la situaţia din România.
8. Oftalmolog în tushino

În consecinţă, ar trebui să existe la fel de mult război şi la fel de multă agresiune între cetăţenii privaţi ai diferitelor state, ca şi între acele state. La nivel empiric, însă, lucrurile nu stau aşa. Relaţiile private între străini par să fie în mod semnificativ mai puţin războinice decât relaţiile cel mai bun mod de a-și recâștiga vederea diferite guverne. Iar acest lucru nu pare surprinzător. Dată fiind agresivitatea sa umană naturală, oricât de multă sau puţină ar fi aceasta la început, nu este oare evident că S va fi mult mai neruşinat şi mai agresiv în purtarea sa faţă de străini, atunci când el poate externaliza costurile comportamentului său, pentru a fi suportate de alţii?

Cu siguranţă, eu sunt gata să îmi asum riscuri mai mari şi să mă angajez în mai multe provocări şi agresiuni, dacă îi pot face pe alţii cel mai bun mod de a-și recâștiga vederea plătească pentru aceasta. Şi cu siguranţă că există o tendinţă a fiecărui stat a fiecărei organizaţii de protecţie de tip mafiot să dorească să-şi extindă monopolul protecţiei teritoriale în detrimentul altor state, şi astfel să se ajungă, ca rezultat ultim al concurenţei interstatale, la un guvern al întregii lumi.

Teza opusă pare mai degrabă să fie cea adevărată. Statul mondial este învingătorul tuturor războaielor şi cea din urmă organizaţie de protecţie mafiotă care a supravieţuit. Acest lucru nu îl face oare deosebit de cel mai bun mod de a-și recâștiga vederea Iar puterea fizică a oricărui guvern mondial unic nu va fi, oare, copleşitoare în comparaţie cu cea a oricăruia dintre supuşii săi individuali? Datele empirice Întrerup aici consideraţiile teoretice abstracte, pentru o scurtă trecere în revistă a datelor empirice relevante pentru problema noastră.

The Superhuman World of Wim Hof: The Iceman

Aşa cum am observat dintru început, mitul securităţii colective este pe cât de răspândit, pe atât de plin de consecinţe. Totuşi, a crede un lucru nu îl face să fie adevărat.

Mai degrabă, dacă ceea ce crede cineva este fals, atunci acţiunile sale bazate pe această credinţă vor duce la eşec.

Dar ce ne arată datele empirice? Confirmă ele poziţia lui Hobbes şi a continuatorilor săi, sau confirmă temerile şi obiecţiile anarhiste opuse?

Linguee Apps

Voi cita, în acest sens, din Declaraţia de independenţă a lui Jefferson: "Considerăm ca adevăruri de la sine înţelese faptul că toţi oamenii sunt creaţi egali, că sunt înzestraţi de către Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără dreptul la viaţă, la libertate şi la urmărirea fericirii.

Că, pentru a-şi asigura aceste drepturi, oamenii instituie Guverne care îşi derivă puterile lor drepte din consimţământul celor guvernaţi. Urofsky ed.

Astfel, el ar trebui să ne dea exemplul perfect pe baza căruia să judecăm validitatea pretenţiei hobbesiene cu privire la rolul de protector al statului. După mai mult de două secole de etatism protectiv, care este statutul protecţiei noastre şi al cooperării umane paşnice? A reprezentat experimentul american al etatismului protectiv un succes? Conform declaraţiilor conducătorilor statului nostru şi celor ale bodyguarzilor lor intelectuali mai numeroşi azi decât oricând înaintesuntem astăzi mai bine protejaţi şi mai în siguranţă decât oricând.

Suntem, chipurile, protejaţi de încălzirea şi de răcirea globală, de dispariţia animalelor şi plantelor, de abuzurile soţilor şi ale soţiilor, ale părinţilor şi ale patronilor, de sărăcie, boală, dezastru, ignoranţă, prejudecăţi, rasism, sexism, homofobie, şi de nenumărate alte ameninţări şi pericole publice.

Applications Linguee

În fapt, lucrurile sunt însă izbitor de diferite. Datoriile şi obligaţiile guvernului au crescut neîntrerupt, crescând astfel şi nevoia unor exproprieri viitoare. Datorită substituţiei etalonului-aur cu bani de hârtie emişi de guvern, insecuritatea financiară a crescut dramatic, iar noi suntem în mod continuu jefuiţi prin deprecierea monedei.

Fiecare detaliu al vieţii private, al proprietăţii, al comerţului şi al contractului este reglementat prin munţi din ce în ce mai mari de legi legislaţieceea ce creează o permanentă incertitudine legală şi un perpetuu hazard moral.

În particular, am fost deposedaţi în mod gradual de dreptul de excludere, presupus chiar de conceptul de proprietate privată. Ca vânzători, noi nu putem vinde cui dorim, iar în calitate de cumpărători nu putem cumpăra de la oricine dorim. Ca membri ai asociaţiilor, nu ni se permite să încheiem orice convenţie restrictivă, despre care noi credem că este mutual benefică.