Diferența dintre mitologie și viziunea asupra lumii filozofice. PETRE ŢUŢEA ŞI REFLECŢIILE SALE RELIGIOASE ASUPRA CUNOAŞTERII

Spaţiu şi timp – abordări filosofice

Pune un semn de carte la legătura permanentă. Spaţiu şi timp — abordări filosofice de Florin George Popovici Spaţiul şi timpul reprezintă două categorii care au dobândit o carieră prestigioasă în perimetrul reflecţiei filosofice. Conceptul de timp se sustrage determinărilor filosofice riguroase întrucât nu are o natură imuabilă.

Surprinderea semnificaţiei acestui concept se poate desfăşura pe două paliere comprehensive:  a. Timpul fizic exprimă măsurarea desfășurării temporale dintre două momente. Timpul uman constituie rezultatul reflexiei raţionale şi meditaţiei asupra raportului existenţă — timp — finitudine. Începuturile reflecţiei despre timp stau, aşa cum este firesc, sub zodia mitologiei: timpul este prezent, într-o formă personificată, în scenariile cosmogonice care preced încercările de circumscriere filosofică.

Filozofia islamică este un termen generic care poate fi definit și utilizat în moduri diferite. În sensul său cel mai larg, înseamnă viziunea asupra lumii asupra islamului, derivată din textele islamice referitoare la crearea universului și la voința Creatorului. În alt sens, se referă la oricare dintre școlile de gândire care au înflorit sub imperiul islamic sau în umbra culturii arabo-islamice și a civilizației islamice.

Odată gândirea filosofică declanşată, Kronos, tatăl lui Zeus, trebuie să cedeze locul lui Chronos, forţă care stăpâneşte şi cârmuieşte kosmos-ul. Pentru Pitagora  c.

Meniu de navigare

Francis E. Peters, Termenii filozofiei greceşti, Editura Humanitas, Bucureşti,p. Pitagoricii au meritul de a fi introdus o distincție valoroasă în discuţiile privitoare la timp: un timp nelimitat, extracosmic şi un timp numărabil, cosmic.

5 Societăţi Secrete Care Sunt Acoperite In Mister

Platon va prelua această distincţie şi îi va conferi noi şi valoroase valenţe, pentru a o suprapune teoriei celor două lumi.

Conceptul de timp  lb. Timpul constituie semnul finitudinii şi al permanentei deveniri ce caracterizează lucrurile lumii sensibile, el aparţine întrutotul lumii sensibile fiiind opus oftalmologie balti specifice lumii Ideilor şi îşi dobândeşte existenţa ca şi celelalte copii reproduceri prin participarea lb.

Cum a luat fiinţă timpul? Răspunsul la această întrebare este situat de Platon în zona mitului, a verosimilului dialogul Timaios : naşterea timpului se leagă de naşterea cerului. Cerul lb.

diferența dintre mitologie și viziunea asupra lumii filozofice

Ouranos se caracterizează prin circularitatea perfectă a mişcărilor, găsindu-se astfel cel mai aproape de Ideea de eternitate lb. Timpul descinde din ideea de eternitate şi cer, el este o formă degradată a eternităţii, simplă devenire, mişcare şi transformare.

Vedere asupra lumii

Aristotel î. Plotin va rezolva problema platoniciană a raportului dintre Unu Idee şi Multiplu lucruri sensibile prin considerarea Lumii ca emanaţie a unui principiu absolut, etern şi imuabil: Unul. Lucrurile nu mai participă la Idei, ci ele sunt descendente din Unu etern şi imuabil. Raportul dintre Unu şi lume este mediat de diferența dintre mitologie și viziunea asupra lumii filozofice inteligente.

Cum se formează viziunea despre lume?

Lucrurile nu sunt eterne, ci ele sunt finite, se schimbă, se transformă. Ceea ce supravieţuieşte în mod etern sfârşitului regulat al lucrurilor este specia cărora i se subordonează îi aparţin. Plotin recunoaşte devenirea doar la nivelul lucrurilor al particularuluiînsă devenirea nu există la nivelul speciilor inteligibile, care sunt mult mai apropiate ontologic de atributul eternităţii al Unului.

Eternitatea nu se mai opune devenirii, ci o conţine.

Laborator de idei…

Există un timp perisabil al particularului şi o eternitate aparţinând speciei. Cerul, mult mai aproape ontologic de Unu decât speciile, este etern în sens individual, etern în sine. Sfântul Augustin din Hippona mută problematica timpului în sfera conştiinţei, a interiorităţii: timpul nu mai este un corelat al devenirii lumii exterioare, ci un corelat al devenirii interioare.

Întrebarea la care îşi propune să răspundă autorul Confesiunilor este următoarea: ce este timpul, aşa cum apare acesta conştiinţei sau sufletului uman? Dacă până la Augustin timpul era definit în funcţie de mişcările astrelor cereşti era matematizat, geometrizat, spaţializat, divizat în diferența dintre mitologie și viziunea asupra lumii filozofice egaleodată cu acesta ceea ce interesează mai mult sunt dimensiunile temporale trecut — prezent — viitor dintr-o perspectivă eminamente umană.

PETRE ŢUŢEA ŞI REFLECŢIILE SALE RELIGIOASE ASUPRA CUNOAŞTERII

Cine ar putea să explice lucrul acesta simplu şi pe scurt? Cine ar putea cuprinde fie şi numai în cuget lucrul acesta, pentru a exprima un cuvânt despre el? Dacă nimeni nu încearcă să afle asta de la mine, ştiu; dacă însă eu aş vrea să explic noţiunea cuiva care mă întreabă, nu ştiu.

diferența dintre mitologie și viziunea asupra lumii filozofice tendințe în corecția vederii cu laser

Doar sufletul este singurul care include cele trei dimensiuni temporale sub forma impresiilor pe care le lasă lucrurile ce au fost, sunt şi vor fi. Fiecărei dimensiuni temporale îi corespunde, la Augustin, o dimensiune a sufletului: trecutului îi corespunde memoria, prezentului îi corespunde atenţia iar viitorului îi corespunde aşteptarea. Devenirea este interiorizată, regăsită numai prin analiza sufletului conştiinţei.

  1. Mitologie - Wikipedia
  2. Tehnica de restaurare a viziunii liliecilor
  3. Conferințe despre oftalmologie
  4. Picături pentru ochi care îmbunătățesc acuitatea vizuală
  5. Religie și mitologie - Wikipedia

Pentru Augustin, timpul real este numai prezentul. Nu putem ieşi niciodată din această dimensiune a temporalităţii. Ceea ce este real în viitor este doar faptul că acesta va fi, al un moment dat, prezent, iar ceea ce este real în trecut este faptul că a fost, pentru o clipă, prezent.

Pentru Augustin nu există decât prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente şi prezentul din cele viitoare. Isaac Newton reprezintă concepţia devenită emblematică în filosofia modernă cu privire la timpul şi spaţiul absolute, adică substanţe independente de lucruri.

Timpul şi spaţiul sunt concepute sub forma unor receptacole, cadre sau medii în care se cufundă lucrurile. Pentru a determina în fizică distanţa, viteza, timpul este nevoie de un reper.

diferența dintre mitologie și viziunea asupra lumii filozofice

De exemplu, nu se poate măsura mişcarea unui corp dacă se mişcă şi reperul în raport cu care are loc deplasarea.

Un reper trebuie să fie imuabil, absolut. Timpul prin care se măsoară orice funcţie în raport cu un reper absolut trebuie să fie acelaşi pentru toate măsurătorile.

Filosofie și religie. Asemănări și diferențe de filozofie și religie

Ca sistem de referinţă, timpul absolut este diferit de măsurile sau părţile mobile care formează succesiunea oră, zi, săptămână etc. Nu timpul şi spaţiul absolute se află în univers, ci universul este cuprins în timpul şi spaţiul absolute, cu care însă nu stabileşte nicio relaţie. Sensibilitatea are două forme a priori independente de lumea experienţei : forma simţului extern: spaţiul şi forma simţului intern: timpul.

Cu ajutorul spaţiului, subiectul cunoscător îşi reprezintă obiectele ca fiind situate în afara lui ele au o anumită configuraţie, mărime, între ele există anumite raporturiiar cu ajutorul timpului conştiinţa se intuieşte pe ea însăşi în stările ei succesive.

Account Options

În timp de spaţiul desemnează o ordine de coexistenţă, timpul desemnează o ordine de succesiune. Cu ajutorul celor două perspective de prezentare a conceptelor de spaţiu şi timp expunerea metafizică şi expunerea transcendentalăKant argumentează în favoarea caracterului neempiric, a priori, totodată intuitiv, neconceptual al acestor două categorii puse în discuţie. Aşadar noi viziune locatie lumea potrivit unor forme sau structuri care nu aparţin lucrurilor însele, ci aparţin sensibilităţii noastre.

Iată de ce lumea pe care o percepem, pe care ne-o reprezentăm, este o lume a fenomenelor, aşa cum ne apar nouă, potrivit structurilor propriei noastre sensibilităţi.

  • A cărei viziune asupra lumii Filozofie pe scurt: viziune asupra lumii
  • Gimnastica vederii atunci când utilizați lentile de contact
  • Măreţia culturii eline Nu există istoric al filosofiei care să nu se îndrepte cu admiraţie şi poate cu fascinaţie spre tărâmurile unei gândiri care a însemnat o cotitură fundamentală în dezvoltarea culturii umane, cu deosebire a celei europene.
  • PETRE ŢUŢEA ŞI REFLECŢIILE SALE RELIGIOASE ASUPRA CUNOAŞTERII | Ziarul Gandacul de Colorado
  • Iridologie oftalmologică

Fenomenul opus lucrului-în-sine, esenţei nu trebuie confundat cu aparenţa, pentru că aceasta ar fi în măsură să ducă gândirea într-un impas: lumea ar risca să fie doar o iluzie, o himeră, o creaţie subiectivă de ordinul producţiilor onirice vise. Iar Kant a intenţionat să evite capcana acestui idealism subiectiv extrem prezent în filosofia lui George Berkeley.

Spaţiul şi timpul sunt intuiţii pure, forme a priori ale propriei noastre sensibilităţi, ele au atât o idealitate transcendentală, cât şi o realitate empirică, în sensul că intervin în mod obligatoriu în experienţă, condiţionând orice percepţie omenească.

Care este viziunea despre lume a unei persoane?

Viorel Colţescu, Immanuel Kant. O introducere în filosofia critică, Editura de Vest, Timişoara,p. Nu ce cunoaştem, ci cum cunoaştem limitele şi sursele cunoaşterii reprezintă miza demersului kantian. Kant a transformat spaţiul şi timpul în cadre ale universului interior al subiectului, depăşind astfel vechile teorii cu privire la cele două categorii filosofice.

Share this:.

Asevedeași